A fost odata o insula unde locuiau: Fericirea, Tristetzea,Bogatzia , Constiintza si multe altele ..printre care si Dragostea. Intr-o zi s-a anuntzat ca insula se va scufunda, asa ca totzi au inceput sa isi repare barcile si au plecat cat mai repede.Dragostea a ramas ultima.Ea a perseverat pana in ultimul moment...Cand insula era aproape a se scufunda,Dragostea s-a decis sa ceara ajutor.Bogatzia a trecut pe langa Dragoste intr-un vapor imens.Dragostea a spus : -"Bogatzie,ma poti lua cu tine?" Bogatzia a raspuns : -"Nu pot.am atata aur si argint de transportat incat nu mai este loc si pt tine", Tristetzea trecea si ea pe acolo,asa ca Dragostea ii cere ajutorul : -"Tristetze,ia-ma cu tine, te rog !". "O,Dragoste,sunt atat de trista incat vreau sa fiu singura..." Fericirea a trecut si ea pe acolo ,dar era atat de vesela incat nici nu a auzit knd Dragostea i-a cerut ajutorul.Dintr-o data s-a auzit o voce : -"Vino , Dragoste, te iau eu ." Era un batranel.Dragostea s-a simtzit atat de binecuvantata si atat de fericita incat a uitat sa il intrebe cum il cheama.Cand au ajuns pe uscat ,batranelul a plecat urmandu-si calea lui.Dragostea,realizand cat de datoare ii este batranelului,a intrebat Constiintza,un alt batranel : -"Cine m-a ajutat?Cine a fost cel care m-a ajutat?", -"Era Timpul, a spus Constiintza." -"Timpul !?" , a spus Dragostea mirata."Dar de ce sa ma ajute pe mine Timpul?" Constiintza a zambit si a raspuns cu intelepciune : -"Pentru ca numai TIMPUL este capabil sa inteleaga..cat de valoroasa si minunata este DRAGOSTEA..."